Sunt un val care se izbeste de tarm

insa mut.

N-am puterea sa aduc

cu mine

povestile lui Ulise.

                                                Sunt tacut.

E liniste pretutindeni

iar vidul care absoarbe tot

devine nimic.

Sub greutatea gandurilor care par un complot, al unei minti ce nu-mi apartine

                                                Sunt mic.

Sunt tot ce-a mai ramas dintr-un sunet

o amintire,

ce pastreaza inca viu

darul glasului dintai.

Dar ce e o amintire?

                                                Sunt pustiu.

Sunt o pasare care nu poate canta

intrucat lipsa cerului o sufoca.

Simt doar aievea

aripile care se zbat sa se inalte

…neputincioase.                    

                                                 Si cad!

Dar iata,

ca in noaptea in care totul

se da uitarii

eu rostesc primul cuvant,

purtat de vant

in sufletul meu.

Nimeni nu il aude pentru ca nimeni nu il asculta.

Doar valul, gandurile si pasarea

imi raspund.

Nu deslusesc decat chipuri diafane

si-apoi un cor:

“Tacere, caci lumea doarme…!”