Inspirata de amara declaratie de dragoste a uneia dintre cele mai aspru pedepsite protagoniste ale literaturii romanesti, am decis sa scriu urmatorul articol. Desigur, nu m-am ferit sa adaug si firimituri din propria experienta.

‘’Buzele tale au gust de Rai, doar Dumnezeu stie insa cat am pacatuit ca sa ajung la ele. Ce am facut dupa, l-ar rusina chiar si pe Diavol.‘’

“Am ars Biserica din temelii, am strivit sub calcai idoli si ti-am sculptat tie chipul in schimb. L-am asezat pe un altar inalt, impodobit cu coroane de flori si l-am ascuns de lume – nu ar fi putut intelege. Ti-am asezat sufletul la picioare, ti-am imbratisat si ti-am spalat talpile arse de drum si de soare. Ti-am ridicat rugaciuni mute, dogoritoare, pe care le-ai ascultat ca un parinte binevoitor. Ti-am confesat toate pacatele, doar pentru a face unele noi cu tine – si ce gust divin, ce aroma, cata dependenta creeaza sarutul tau.

Ti-am raspandit cuvantul in toate colturile lumii, caci tu esti cavantul. Tu, unul, unicul, iubire. Ti-am sarutat obrazul si simtind gust de fruct proaspat, am muscat din el si am primit intelepciune. M-am rusinat de gestul meu, dar am constientizat destul de repede ca pur si simplu nu exista alta cale.

In desert am luat cu mine tot ce am putut baga in san pe fuga: sufletul, lacrimile, amintirile. Numele nu: pe acesta trebuie sa mi-l dai tu de buna-voie, nu are niciun rost sa il fur. Ti-am acoperit chipul cu soare, am dansat pentru tine, am tinut focul in pumni si luna in par. Ti-am fost vestala credincioasa, mireasa a noptii, apostol loial. Ti-am urmat dreptatea, desi uneori a trebuit sa o apar cu pretul vietii. Mi-ai oferit cupa tineretii din care am sorbit cu nesat. Ai impartit painea ta cu mine, iar vinul de pe buzele tale s-a scurs pe buzele mele, pe gatul meu, pe pieptul meu in nenumarate nopti. Am ingenunchiat si ti-am jurat credinta eterna.

Si daca dupa toate acestea vei refuza sa ma primesti in imparatia ta, voi astepta la portile regatului tau si voi plange lacrimi de fericire, caci voi stii ca totul s-a meritat. Voi ingenunchia si voi spera sa imi deschizi, voi avea rabdare, voi crede si nu voi cerceta. Voi astepta in abandon total…’’