Prima carte a lui Haig pe care am citit-o, dar cu siguranta nu si ultima.

Pasiti cu inima deschisa in paginile acestei carti si pregatiti-va mintea pentru o calatorie pe care viata o ofera mult prea rar. Faceti cunostinta cu Tom Hazard, personajul principal si naratorul cartii, care sufera de ‘o conditie’: este aproape nemuritor. Corpului sau ii trebuiesc 13- 14 ani sa imbatraneasca un an. Nascut pe 3 martie 1581, Tom are acum peste 400 de ani. Ai crede ca un om in pozitia lui s-ar simti binecuvantat si ar trai viata din plin, desfatandu-se in placere, sub toate formele sale. Nimic mai departe de adevar. Tom se simte condamnat sa bantuie toate colturile lumii in singuratate si amaraciune, incapabil sa treaca peste moartea sotiei sale. Sinuciderea devine din ce in ce mai tentanta si sunt nenumarate momente in care hotaraste ca a ajuns la capatul drumului, dar singura speranta, singurul scop care il tine la doar cativa milimetri distanta de tragaci este fiica lui Tom, Marion, despre care aflam ca a mostenit conditia tatalui.

Si iata-l hoinarind din secol in secol, un vagabond al timpului, purtand-si crucea, blestemul, ca un les de care nu poti scapa. Sufletul totusi gaseste alinare: in muzica, in putinii oameni care inteleg cu adevarat aceasta conditie, in speranta ca Marion este din ce in ce mai aproape, in Hendrich si societatea pe care acesta o creeaza. In iubire, in promisiunea viitorului, in aroma trecutului.

Cu toate acestea, elementul care m-a cucerit si care ofera cartii autenticitate este structura cartii, geniul lui Haig de a crea o tranzitie atat de subtila, atat de organica, intre atunci si acum, intre trecut si prezent, de fiecare data cand migrenele lui Tom devin insuportabile, impovarate de greutatea amintirilor. Si noi care nu credeam ca amintirile pot cantari cat o viata intreaga!

O carte care se citeste pe nerasuflate, imposibil de lasat pe maine, recomand ‘Cum sa opresti timpul’ celor care isi pun aceasta intrebare, celor care vor sa il cunoasca pe Shakespeare, capitanul Cook si sotii Fitzgerald asa cum istoria a uitat sa ii mentioneze – ca oameni – celor care desi se tem de ‘acum’, continua sa spere cu incapatanare ca viata are sens, ca timpul pe care il avem este un dar si nu o povara.

Cum sa opresti timpul? Traindu-l, v-ar spune Tom. Dar ce stie el? Nu a trait decat peste 400 de ani pana la urma.